Happy B-day, StăSăPlouă!

Posted on

O să îmi încep postul cu nelipsitele scuze că nu am scris în ultimul timp. Ştiu că au trecut luni bune şi că am fost leneşă, aşa că o să fac un post cât pot eu de bun să mă revanşez. Eu zic să începem direct, să nu mai lungim atât introducerea. Dupa cum bine ştiţi (sau nu), săptamâna aceasta Stă Să Plouă împlineşte un an! yupppy dăm petrecere! :)) Ideea e că a trecut incă un an şi eu nici măcar nu am realizat asta până acum. Un an plin, plin cu fericire, tristete, rasete, lacrimi, eşecuri şi reuşite. Un an în care am învăţat lucruri noi, am cunoscut oameni interesanţi şi m’am schimbat, în bine sper. Aseară am văzut pentru prima oară o stea căzătoare. A fost superb. Sper ca dorinţa/dorinţele  să mi se îndeplinească.  Wish me luck! Buuun, despre ce să mai vorbim? A da, despre o chestie care m’a impresionat. Intr’o seară, un tip pe care nu îl mai văzusem niciodată în viaţa mea şi pe care nu ştiam cum îl cheamă, a început să îmi povestească despre despărţirea de fosta lui prietenă. Să recunosc, mi s’a părut ciudat la început, dar apoi am intrat în poveste şi eram curioasă să cunosc detaliile. Din câte am înţeles tipa era foarte afectată, iar scopul lui era de a o face sa devină o scorpie, genul ala de tipă la care baieţii doar se uită şi nu îndrăznesc să îi vorbească. De aici am ajuns la concluzia că el incerca sa o schimbe, lucru pe care l’a recunoscut şi l’a explicat. El pretindea că ţine mult la ea si tocmai de aceea încerca să o schimbe, dar eu nu prea eram de acord. Ideea cu schimbatul unei persoane mi se pare o porcărie, de ce să vrei sa schimbi pe cineva doar pentu ca nu îţi plac ţie anumite  lucruri la persoana respectivă? Şi apoi am stat să mă gândesc, dacă au existat persoane care au încercat să mă schimbe după placul lor şi eu nici măcar nu am sesizat? Şi dacă nu au fost, probabil că o să întalnesc astfel de persoane, atunci cum îmi dau seama că cineva are intenţii ascunse? E ciudat cum alţii sunt atât de egoişti si cum tu nu te poţi proteja de astfel de persoane. Fiecare interacţiune cu o persoană ne schimbă cât de puţin şi asta fară să ne dăm seama. Chiar mă sperie cum alţii pretind că iţi vor binele şi se baga în viaţa ta fară nicio jenă, dar de unde ştiu ei ce e mai bine pentru tine? Dacă revenim la tipa din poveste, ea urma să se schimbe la un moment dat, în fond asta facem toata viaţa, ne schimbam, dar ea se schimba în ritmul şi maniera ei. Numai că cineva s’a hotărât să intervină şi să grăbească procesul, un gest egoist cum spuneam mai devreme. Nu ştiu ce m’a impresionat aşa de tare la povestea asta, dar în mod sigur a fost ceva care m’a pus pe gânduri, sper că şi vouă v’a atras atenţia mica mea povestire.  O să închei cu urarile mele pentru Stă Să Plouă :))) Sper ca la anul pe vremea asta să scriu încă un post aniversar şi ca până atunci totul să fie bine. Vreau sa vă mulţumesc că aţi citit (chiar şi din plictiseală) acest blog şi sper să continuaţi să o faceţi. Va pup. :*

 

Sweet dreams.

Posted on

Un Mini Cooper Cabrio roșu trece printr-un lac și mă stropește.Făt-Frumos coboară din mașina nou-nouță, strălucind sub razele calde ale soarelui. Pe bancheta din spate, un Labrador Golden Retriever. Făt-Frumos iși trece ușor mâna prin părul auriu ca și soarele într-o zi de iulie și zâmbește. În mod normal, aș fi fost foarte nervoasă, dar cum să te superi pe cineva ca el? Eram atât de uimită că nici nu am realizat că sunt udă. Zâmbesc sfios și mă înroșesc. Își dă jos tricoul și mi-l dă pentru ca al meu era ud. Mamăăă, ce pectorali! Rostește ” Bună” și eu mă topesc toată. Mă privește cu ochii lui albaștrii in care pur si simplu te pierzi.  Se întoarce spre mașina, deschide torpedoul și ia un buchet de lalele roșii. De unde naiba știe că sunt preferatele mele?  Hmm, el știe tot. Atunci trebuie să știe că imi place ciocolata… Normal că știe, de ce m-am îndoit de asta? Se apropie și îmi oferă florile și o cutie mareee cu bomboane de ciocolata. Ce mi-aș putea  dori mult decât ciocolată și un el perfect? Sună prea bine, nu?  Era perfect. Ce zic eu perfect, era vis. Păcat că  ”perfect” nu are grade de comparație.. Oricum, înțelegeți ce vreau să spun. La asta visează orice fată, poate că nu în modul cum am expus eu povestea, dar cu siguranță visează la băiatul perfect. Visează la prințul fermecător care le va salva și alături de care vor fi fericite mult timp. În viața reală, nu e chiar așa. Prințul întârzie să apară și când în sfârșit apare, parcă părul lui nu e atât de auriu cum ne doream, dinții lui nu sunt atât de albi, nu e atât de înalt și slab cum speram și nici nu îi plac animalele. Ce e de făcut? Sincer, nu știu ce să zic.. Poate că ar trebui să învățăm să ne mulțumim cu ce avem și să apreciem ce alții ne oferă. Nu trebuie să fie perfect ca să ne simțim bine alături de el. Asta e doar părerea mea. A, și încă ceva.. trebuie să acceptam faptul că nimeni nu e perfect, dar asta face pe cineva să fie special. Fiecare are ceva special, trebuie doar să știi să apreciezi. E bine să visezi, ar fi culmea ca tocmai eu, care sunt o visătoare, să spun că nu e ok. Doar că trebuie să existe o limită între vis și realitate. Eu încă mai am de învățat despre asta, așa că nu vă pot da sfaturi. Mă străduiesc să fie bine și învăț câte ceva din fiecare greșeală. Mai am de lucrat la multe, dar toate la timpul lor. Tocmai am recitit postul și mă declar mulțumită de ce a ieșit. Sper să vă placă si vouă.

 

P.S. Vise plăcute!

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            

Logo.

Posted on

 

 

P.S.  mulţumesc Andrei >:d<

 

Blue.

Posted on

I thought my problems would just disappear and all my pain would be in yesterday. I thought that if I didn’t go and play the sadness would get bored and go away. It’s true,  I’m still blue, but I finally know what to do. I must quit you.

 

 

I miss you.

Posted on
  • I miss you.
  • I miss your smile.
  • I miss the way you hold my hand.
  • I miss your jokes.
  • I miss you making fun of me.
  • I miss your calls.
  • I miss you calling me your angel.
  • I miss all the sweet things you say
  • I miss your touch.
  • I miss you being mine. 
  • I miss you telling ” I don’t want to loose you..”
  • I miss the sound of your voice.
  • I miss you like a child misses their toy.
  • I miss all the silly things you say.
  • I miss you calling my name.
  • I miss your hugs.
  • I miss you being with me.
  • I miss your silly face.
  • I miss all the funny things you say.
  • I miss your laugh.
  • I miss you thinking of me.
  • I miss your deep eyes.
  • I miss your lips.
  • I miss you holding me. 
  • I miss your stupid questions.
  • I miss everything about you.
  • I miss you… more than everything.

P.S.: special pentru Roxi si pentru  el. <3

 

L.I.F.E.G.O.E.S.O.N.

Posted on

Hello. Mi’am facut curaj şi m’am apucat de post. Sinceră să fiu nu m’am gândit incă ce o să scriu aşa ca o sa vedem ce iese. E o surpiză chiar şi pentru mine. :)) Cred ca am pierdut şi ultimii cititori ai acestui blog cu pauza destul de mare pe care am făcut’o. Cât despre mine.. sunt la fel cum ma ştiţi.  Aştept să vină varaaa 8-> am cam obosit şi am nevoie de o pauză. S’au întâmplat destule de când nu am mai scris.. Spre exemplu am facut ceva ce îmi doream de mult timp. Am ajuns acolo unde am sperat să ajung  şi am realizat că oricat de mult m’aş strădui apare ceva şi strică tot. Sinceră să fiu, nu ştiu ce să fac. Poate că îmi e frică să iau o hotărâre pe care s’ar putea să o regret mai târziu aşa că nu fac nimic şi sper la mai bine. Nu ştiu dacă e bine cum procedez, dar nu ştiu ce altceva pot să fac. Uneori sunt invidioasă pe ceilalţi pentru că ei au tot ce işi doresc şi nu ma inţelegeţi greşit şi eu am tot ce imi doresc, dar mereu iţi doreşti ce nu ai. Stau şi ma gândesc: are rost să scriu postul ăsta? Totuşi… de ce ne pasă atât de tare de ce cred ceilalţi? Unii recunosc, alţii nu, dar toţi am fost afectaţi atunci cand cineva a ras de noi sau a fost rău. Fără să vrei te gândeşti: „Oare ce ar zice dacă ar şti asta?” ,  ” Oare o să mă fac de râs?” sau ” Dacă nu sunt îndeajuns de bun pentru ei?” Prostii. Tot timpul te compari cu ceilalţi şi te simţi prost când nu reuşeşti ce ţi’ai propus. E mult până găseşti persoana care să te aprecieze aşa cum eşti şi atunci inveţi să fii mulţumit cu tine. Să trecem la alt subiect, vi s’a întâmplat vreodată să vedeţi o persoană şi să ştiţi imediat că o urâţi? Sau poate ca a urî e mult spus.. să stiţi că nu o agreaţi? Mie da şi nu doar o dată :)). Cum deschide gura ştii că e o persoană nesuferită. Probabil că nici respectiva persoană nu te suportă aşa că de cele mai multe ori e reciproc sentimentul. E cam ca la dragostea la prima vedere dacă pot să spun aşa. Uneori nu suportăm pe cineva doar pentru că preitenul/a ăl urăşte sau pentru că e prieten cu cineva pe care nu suporţi. Sunt mai multe motive să urăşti o persoana decât să o iubeşti. Wow, de câte ori am folosit cuvantul „ură” în ultimele propoziţii. Un prieten mi’a spus ceva ce m’a pus pe gânduri: „şi de ce e rău să fii rea?” are dreptate. Uneori nu e rău să fii puţin rău.. doar puţin. Nu mi’a plăcut niciodată să fiu eu aia rea, nu ştiu de ce. Şi am avut nevoie de aprecierea celorlalţi, uneori cam prea mult. Vorbesc prea mult dspre mine, nu? Eh, având în vedere că e blogul meu este permis.. :)) Am recitit postul si am observat o groază de schimbari bruşte de subiect.. sper să înţelegeţi ceva din postul ăsta. Aşa sunt eu, imprevizibilă. Pe final mă gândeam să vă pun trei întrebări:

  1. Dacă aţi putea fi oriunde, unde aţi vrea să fiţi?
  2. Dacă aţi putea fi oricine, cine ar fi acela?
  3. Dacă aţi putea schimba ceva din trecut ce aţi alege?

P.S. Îmi pare bine că v’am regăsit. Toate cele bune. 

La mulţi ani, Irina!

Posted on

Bine v’am găsit pe anul ăsta. Nu am mai vorbit de un an. :)M’am hotărât să scriu postul ăsta cu 3 zile mai devereme pentru că aşa poate işi mai aminteşte cineva că e ziua mea pe 5 ianuarie… dar şi pentru că nu mai am altă idee..:)). Şi face Irinuca cinşpe ani. Cine ar fi crezut că trece timpul aşa de repede? Anul trecut mi’am făcut şi eu buletinul şi când mă gândesc parcă ieri mă pregăteam să ma duc să fac poza. Dar a meritat toată osteneala pentru că am ieşit destul de bine in poză.. asta ca să le fac in sâc celor care nu au ieşit tocmai bine. Eh, nu stau acum să vă plictisesc cu toată povestea cu scurgerea ireversbilă a timpului pentru că sunt sigură că şi voi aţi observat că timpul trece nu ne aşteaptă pe fiecare.  Mă gândesc şi la faptul că anul ăsta am fost naivă, dar nu’i nimic că la anul ştiu. Problema e că o să fie altele la anul si tot aşa rămân.. :)) Bănuiesc că asta e o caracteristică a mea.. pentru că oricât aş încerca tot acolo ajung. De acolo, ajungem la dorinţa mea pentru anul ăsta. Pai să vedem.. pe lângă faptul că imi doresc un BMW decapotabil (de pereferat, roşu).. mă mulţumesc si cu un Mini Cooper. Hai să fim realişti.. nu o să primesc o maşină scumpă de ziua mea.. oricum nu aş avea ce să fac cu ea.. :)) poate una de jucărie :o3. Cum această idee costisitoare pică din start sunt nevoită să mă gandesc la altceva şi asta e destul de greu pentru că am tot ce imi doresc.. mă refer la ce poate fi cumpărat.  La anul pe vremea asta o să fiu plecată de mult de aici şi sunt al naibii de nerebdatătoare să o iau de la capăt. Şi cum ziua mea este (de obicei) cea mai frumoasă din an, vreau să mă bucur de fiecare clipă. Problema este, pentru al doilea an, că de ziua mea incepe şcoala :-L. Şi sunt nevoită să imi petrec ziua cu nişte persoane nu tocmai plăcute. Mă gândesc serios dacă să stau acasă sau nu.  Lăsând ziua mea la o parte, am o întrebare.. de fapt două: 

  1. Există cineva pe lumea asta căruia să ii pese cu adevărat de mine? Şi dacă da, unde naiba e?
  2. Există vreun băiat care să nu fie chiar atât de idiot ca ăstia pe care deja îi ştiu? Şi dacă da, unde naiba e?

Oh şi încă nu v’am povestit despre pisicel :o3 alias Pi$ p!S :)). Numele lui este BuBu şi este un motănel de 6 luni care mi’a invadat casa :)) L’am salvat de pe stradă intr’o zi când mă întorceam de la şcoală. A fost dragoste la prima vedere aşa ca l’am adoptat. Înainte mă simţeam foarte singură, dar acum îl am pe el şi mă simt mult mai bine. Urmează partea la care toată lumea râde.. i’am luat lesă :”>. Aşa că dacă mă vedeţi cu pisica în lesă prin oraş să nu vă miraţi. Se uită lumea ciudat la mine.. nu îmi pasă. Sper că o să agăţ şi eu ceva într’o plimbare cu pisicel în jurul blocului.. :)) Acum el este noul meu prieten cel mai bun şi ştiţi care e partea smecheră? El mă ascultă mereu şi sunt sigură că nu spune la nimeni :)). Să vă arăt si o poză cu el să vedeţi cât e de drăguuuuţ.

 

  Încerc să găsesc un final pentru acest post şi nu reuşesc. Probabil pentru că m’am ridicat de pe scaun de câteva ori şi am abandonat scrisul aşa că inspiraţia mea şi’a luat zborul. Vreau să vă urez Un an nou feirict! pentru că nu am apucat. Cam târziu, ştiu. Mai bine mai târziu decât niciodată. Şi poate vă amintiţi şi voi de ziua mea :)). Vă pup dulce.

P.S: Vă mulţumesc din suflet pentru susţinere, pentru comentarii şi pentru vizualizări. Aţi văzut în postul anterior, dacă aţi avut curiozitatea să il citiţi şi dacă nu vă spun eu. Am strâns aproximativ 2500 de vizualizări în 5 luni, ceea ce e mai mult decât bine din punctul meu de vedere. Sper să fie aşa de bine in continuare, dacă nu chiar şi mai bine. Vă mulţumesc încă o dată.  >:d<

2010 in review

Posted on

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

Featured image

A Boeing 747-400 passenger jet can hold 416 passengers. This blog was viewed about 2,500 times in 2010. That’s about 6 full 747s.

In 2010, there were 33 new posts, not bad for the first year! There were 35 pictures uploaded, taking up a total of 22mb. That’s about 3 pictures per month.

The busiest day of the year was August 19th with 140 views. The most popular post that day was Un anunt..

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were emega.wordpress.com, mail.yahoo.com, facebook.com, adverss.net, and deekiesblog.blogspot.com.

Some visitors came searching, mostly for sta sa ploua blog, stasaploua blog, stasaploua s blog, sta sa ploua, and stasaploua.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

Un anunt. August 2010
4 comments

2

Iubeste si Viseaza. (Ir + Va) August 2010
5 comments and 1 Like on WordPress.com,

3

noi. October 2010
2 comments

4

Ce urasc eu? August 2010

El şi ea (II)

Posted on

 Privea stelele de pe cer întinsă pe zapada proaspăt aşternută. Măcar suntem sub acelaşi cer, işi spuse ea încet. Şi aşa e.. Nu a vrut să il placă, dar l’a plăcut. N’a vrut să se întâmple, dar s’a întâmplat. Nu a vrut să se termine, dar s’a terminat. Nu a vrut să plece, dar a plecat. Nu a vrut să ii pese, dar i’a pasat. Nu a vrut să îi fie dor, dar i’a fost. Nu a vrut  să planga, dar a făcut’o oricum. Nimeni nu o mai ascultă, nimeni nu o mai întreabă daca e ok, nimeni nu observă. Nimanui nu îi pasă.  A mai trecut un minut, o oră, o zi. Nu înţelege de ce e aşa greu. Nu a prevenit’o nimeni, nu i’au spus că doare. A fost nevoită să treacă singură prin asta. Sunt atât de multe lucruri care se întâmplă încât abia mai respiră. Ea e atât de fragilă încat şi cea mai mică adiere a vântului o răneşte.

  Lacrimile de pe obrajii ei îmbujoraţi spun tot ce trebuie spus. E greu să ascundă că e tristă. Oare merită? Mai e mult până se termină pentru totdeauna? Mai e mult până trece mai departe? Ultimul lucru pe care şi’l doreşte este să fie abandonată, să fie lasată in urmă. Unde e cel căruia îi pasă cu adevărat? Stă ascuns cred.. Sau e al altcuiva.

 Petrecem o oră fericiţi şi restul timpului gândindu’ne că nu am profitat destul de mult de fericirea aceea. A obosit. Rău. E prea obosită să mai gândească, să mai vorbească, să se mişte. Toată lumea are aşteptări, toată lumea vrea ceva de la ea şi simte că nu e bună îndeajuns. Nimic nu mai iese aşa cum îşi doreşte. Telefonul nu mai sună.

S’a ridicat uşor şi a pornit spre parc. Totul era îngheţat în jurul ei. Pe o bancă, undeva în spate, el o aştepta. Inimia ei bătea atât de tare încât mai avea puţin şi îi sărea din piept. Ăsta este momentul pe care l’a aşteptat atât de mult timp. Pentru asta a îndurat atât de multe. Împreună vor trece peste orice. A ajuns lângă el. Avea multe să îi spună şi nu ştia cu ce să înceapă. A deschis uşor gura, buzele s’au mişcat, dar nu a ieşit nimic. Pur şi simplu nu putea să zică absolut nimic. Nici acum nu ştie de ce a rămas fără cuvinte.. ea întotdeauna a avut ceva de spus.

 Data viitoare când o întrebaţi de ce încă nu a trecut peste o sa vă raspunda: Pur şi simplu el e singurul care mă lasă fară cuvinte.

El și ea.

Posted on

Ea stătea întinsă pe spate și privea în gol. A început să petreacă destul de mult timp visând. Așa poate să ajungă acolo unde fizic nu ajunge. S-a schimbat mult in ultimul timp, dar numai ea observă asta. El nu pare atât de afectat, cu toate astea, numai el știe cât suferă… Pare o poveste tipică, dar nu e deloc așa. Pentru ea e cea mai specială poveste pe care o cunoaște. Mai special de atât nu se poate, cel puțin așa crede. De fiecare dată când primeste un mesaj tresare și speră să fie el. E destul de ciudat pentru că nu i s-a mai intamplat pană acum. Și uite așa trec zilele și ea se simte din ce in ce mai singură. Oare de ce nu iese niciodată asa cum iși doreste ea?

Sunetul ploii care bate în geam o neliniștește, o face să fie melancolică. Nici lui nu îi place ploaia, un alt lucru pe care îl au cei doi in comun. Vocea lui o liniștea mereu, dar conversațiile sunt din ce in ce mai scurte si mai rare.Îi este foarte frică sa nu se piardă magia, să nu uite amintirile și sa se termine totul așa brusc. Nu și-a mai dorit de mult timp ceva cu o asemenea sinceritate. Cel mai cumplit e să știe că el are nevoie de ea și ea nu poate să îl țină de mană și să îi șoptească la ureche că totul o să fie bine. O doare așa de tare că nu poate să fie alături de el așa cum iși dorește.. Și cu toate astea incă mai speră că intr-o zi totul o să se schimbe in bine. Măcar atât i-a rămas de făcut. Viața reală a intervenit în povestea lor.

 El e singurul care o vede exact asa cum e.. singurul care îi vede sclipirea din ochi atunci când e fericită, singurul care o face să se simtă specială. Și nu e doar o impresrie, ea chiar e specială numai că foarte puțini văd asta. Și ea il face să se simtă special, să se simtă dorit… Ea ar vorbi tot timpul și el stie cum să o asculte, cum să o facă să se simtă bine. Îi este greu să renunțe acum, nu poate, a ajuns prea departe ca să renunțe acum.

Tresare atunci când aude soneria și fuge să deschidă. Era el.  Nu mai rezista nici măcar o secundă fară sclipirea ochilor ei, fară zâmbetul ei si făra buzele ei. Pur și simplu numai  poate să treaca peste incă o noapte fară ea. Vrea să se trezească a doua zi dimineața și să o privească cum doarme lângă el. Atunci o să fie cel mai fericit de pe pământ știind că li s-a îndeplinit dorința în sfârșit..

Păcat că era doar un vis. Ea era incă singura și tristă. Dar nu se știe niciodata când visele devin realitate.

P.S. She misses you.